B-WEEK: Săptămâna cea mai lungă

sigur că sunt derutată, după petrecerile (de) pe coridoarele unor spitale de urgență, printre muribunzi și aparținători. la un moment dat, m-am refugiat din zona de triaj, pe un coridor liniștit, lângă o targă pe care nu se văita nimeni – după o jumătate de oră aveam să înțeleg de ce …

pe 26 m-am ocupat de un nenevăzător. l-am dus la analize, la cofe, la operație, la expo, la alea-alea. nici nu mai știu când am votat – mâncat – căcat – dezinfectat casa și cine mi-a cusut săptămâna la loc, după disecție.

în sala mea de așteptare oftalmo- erau îngeri de marmură. am băut bere cu ei, am râs de sindromul Stendhal și de terapia prin artă.

mon amour a avut răbdare și încredere în mine. ne-am întâlnit cu o zi mai târziu și cu o zi prea devreme. petrecerea noastră a adâncit deruta, așa cum numai dragostea poate.