AG: Japonezi, decorul vintage și cartea de căpătâi

Cuvânt înainte, de Adrian Grauenfels

„Timp de aproape un mileniu, Însemnările de căpătâi ale doamnei Șei Shonagon au fost una dintre operele cele mai citite și mai comentate din literatură japoneză. Cartea a fost scrisă către sfârșitul secolului al X-lea, în perioada Heian (numele perioadei înseamnă „pace și acalmie”) în care literatură japoneză începuse să se cristalizeze în forme proprii, și să-și găsească identitatea. Japonia, fărămițată și frământată de bătălii între caste cunoaște o scurtă perioada de acalmie. În sfârșit oamenii au timp de flirt, de poezie, de o viață mai bună, iar literatura, poezia și artele grafice născute în Japonia medievală au fascinat pe europeni care descoperă o estetică complet diferită de cea practicată în vechiul continent. Scenele vieții de la curte sunt colorate, observația foarte exactă, expresia concisă, laconică iar tonul direct conferă vioiciune.

Sei Shonagon povestește foarte succint, fără preocupare pentru caractere, notează numai câte un amănunt plastic, câte un gest, o mimică, folosind chiar și în fragmentele satirice o tehnică impresionistă. Ceea ce distanțează această carte de proza contemporană este lipsa sentimentalismului romantic. Ca și Sei Shonagon acum 1200 de ani, în prima parte a cărții de față, „Transpuneri japoneze”, Julia Kalman construiește cu un spirit treaz, o judecată limpede, plină de spontaneitate, de umor… o ficțiune critică a unei societăți cu tradiții milenare aduse într-un prezent în care treptat își pierde valorile culturale în încercarea de a mima spiritul și crosstalk-ul global.

A doua parte numită „Fantezii europene”, ne propune un periplu prin viața unor personaje deplasate din țara natală spre țările din centrul Europei, ca de pildă Germania, altele nu au o desemnare geografică clară, dar personajele sunt români surprinși în diverse situații și momente de viață, excelent
schițate. Autoarea adresează subtil feminismul, nebuniile tinerilor, relațiile efemere între sexe, graviditatea accidentală a tinerelor sau romanele de dragoste fără un final fericit. Este o carte scrisă cu talent, cu empatie, depeizarea scenelor conferă o universalitate neconfortabilă și probabil de aceia se fumează
mult în carte, cu țigări aprinse între dialogurile dinamice care fac lectura plăcută și ne lasă în gură gustul de mai vrem.”


%d blogeri au apreciat: