Antimemoriile unei muze: Mătuși pe simeze

De Galeria Simeza mă leagă foarte multe amintiri. Am descoperit-o în anii optzeci, la vernisajul unei mătuși de origine slavă. Era prima expoziție de pictură pe care am admirat-o în mod conștient, iar galeria mi s-a părut o pajiște vrăjită.

Pe atunci, familia mea cunoștea extinderea ei maximă; eram rudă cu toată lumea care îmi vorbea, așa că tăceam. O tanti lucra obiecte de port popular șvăbesc, din zona Banatului și era de fel, din Blumenthal. Înainte să emigreze, mi-a oferit o păpușă înaltă de un metru, înveșmântată într-o bluză de dantelă lucrată manual și o fustă amplă,              gris-bleu, bătută în fir de argint, pe sub care se găseau nici mai mult, nici mai puțin de șase furouri, din horboțele din ce în ce mai delicate, iar cel din urmă furou era o pernuță brodată, umplută cu vată, menită să  accentueze formele feminine ale păpușii.

Ce-i drept, mai aveam o tanti păpușăreasă care alesese calea ușoară – făcea păpuși de cârpă. O alta, tot artist plastic, realiza corpuri de iluminat, iar cea mai vestită dintre ele, chiar legendară, aș putea spune, fusese pictoriță de biserici. I se spunea Tanti Olga. Păi, cum altfel?!

Mătușile se îmbrăcau simplu și elegant, într-un deux-pièces sau o petite robe de mătase, pe care le accesorizau cu o broșă sau cu o maramă translucidă, iar voaletele se cam plictiseau în dulapul de pălării. Aveau gusturi nebănuite, de unde și o robe de chambre din tafta albastră, brodată, cu susținere pe gât, spatele decupat și o trenă scurtă, pe care mi-a croit-o una dintre ele, când i-am spus că m-am logodit și aveam nevoie de un sarafan de casă. O puteam purta doar cu papuci cu toc foarte înalt și uite-așa m-am făcut doamnă.

Noroc cu o altă tanti, tot de origine slavă, mamă de artistă și care s-a oferit să ne ajute cu menajul (bine-bine, știu, aici am aiurit puțin lucrurile, dar așa e povestea). Vorba e că tanti asta nu-și tundea niciodată părul împletit, răsucit într-un topknot și a dat numele unei anume slujnicuțe.

Despre alte personaje fanteziste, mai actuale, parodice, emigrante de astăzi, de prin 2017 – 2019, șomere, studente, balerine, dresoare, modele, femei de serviciu, femei de afaceri sau ospătărițe, în ROMANUL MEU NEPUBLICAT.


%d blogeri au apreciat: