Cartografii Sonore, Cromatice, și Emoționale cu Luna Popescu
Dear Friends,
Let me introduce you to Luna Popescu — a dear friend whose life beautifully revolves around the arts.
Whether she’s photographing, writing, playing an instrument, painting, or drawing, Luna creates something nearly every day.
And when she’s not making art herself, you’ll likely find her in a concert hall, at a writing club, or attending another inspiring event.
She even has a flair for acting — truly a multi-talented soul.
Take a look at this piece from her creative world, let the music between the lines speak to you, and stay tuned for the English translation of her interview — coming soon, perhaps even this weekend.
Thank you so much for reading, for feeling, and for supporting voices like Luna’s. 💫
Deviza personală: Poate că uneori nu sunt ceea ce par, dar pot fi ceea ce nu îți imaginezi
1. Momentul Acela
Într-o bună zi, ai început să scrii poezie/proză. Cum s-a întâmplat mai exact?
LP: Într-o zi toridă de august, după ziua mea de naștere, dansam în grădină după obicei, și, la un moment dat, am obosit, așa că m-am retras în casă.
Am pătruns într-o cameră răcoroasă și întunecată, am luat un caiet și un pix, m-am întins în pat și cu ochii închiși, am lăsat mâna să scrie prima mea poezie, care se numea “Te iubesc”.
Când am redeschis ochii am fost fericită să văd că poezia mea avea adâncime, ritm și rimă.
Practic odată cu scrierea primei poezii am simțit că s-a ridicat o barieră, un metronom a început să bată și am avut un download dintr-o altă lume, care mi-a îmbogățit noua mea variantă artistică.
2. Arta Este Muncă
În ce constă munca ta de scriitor? Care sunt cele mai mari provocări ale prezentului?
LP: Aș spune că a fi scriitor este o responsabilitate mare, o provocare care te încarcă de griji.
Odată ce începi să scrii, îți este foarte greu să-ți eliberezi creația, cel puțin până nu ajunge la o formă aproape perfectă, iar această perfecțiune este ca un vârf de munte imposibil de urcat și este foarte greu să te menții acolo sus, nu e de mirare că procesul de scriere adună multe griji în mintea autorului.
Știi ce momente o inspirau mai mult pe Agatha Christie?
Spălatul vaselor — aparent o enerva atât de mult activitatea respectivă, încât evada în lumea crimelor.
La fel, și eu.
Poate, într-o altă zonă, la un alt nivel, dar inspirația mă lovește în momente similare.
Când fac ordine prin casă sau dau cu aspiratorul, încep să curgă replici, fraze, scene — de parcă pămătuful ar fi o baghetă magică.
Așadar, dacă aveți nevoie de ajutor prin gospodărie… chemați-mă.
Promit că muncesc — dar s-ar putea să vă las și o dedicație în versuri!
3. Fără Proiecte, Nu Există Viitor
Care sunt proiectele tale reprezentative? La ce proiecte lucrezi?
LP: Proiecte am multe, dar într-o oarecare măsură, nu toate sunt încheiate sau poate nu am vrut încă să le finalizez, multe rămân suspendate, așteptând completarea care le-ar rotunji și le-ar introduce în lumea cărților tipărite.
De curând am participat cu poezii pentru două antologii (Antologia Esență de femeie a Atelierului Cafeneaua Lirică, Ed. EP București, 2025 și Antologia Atelierului Cafeneaua cu Poeme — Baladele Iubirii, Ed. Muzeu de Emoții, 2025).
Lucrez în prezent la patru proiecte de carte: un volum de povești pentru copii, un volum de proză scurtă, o nuvelă fantasy și un roman fantasy.
4. Aroma Creației
Descrie un miros care te transportă imediat într-o oază de inspirație sau creativitate. Ce emoții îți evocă și cum influențează procesul tău creativ?
LP: Un amestec intens și dulce de orhidee neagră, iasomie și vanilie.
Poate Black Orchid de la Tom Ford.
Un asemenea parfum mă teleportează instantaneu într-o lume a florilor și a ideilor.
Știi, se vorbește mult despre memoria olfactivă…
Eu mă parfumez și mă apuc de scris, mai ales când am nevoie de un plus de inspirație pentru personajul la care lucrez.
Deseori e vorba de mine, alteori de un anume parfum, iar uneori de emoția unui personaj care folosește o esență specială pentru a atrage un alt personaj într-o poveste de iubire.
5. Cerneală și Intimitate
Din punct de vedere tactil, cum ar trebui să fie instrumentul tău de scris?
Cum te face să te simți actul de a pune stiloul pe hârtie sau degetele pe tastatură, la un nivel profund personal?
LP: Cu siguranță, hârtie și stilou.
Deși pot scrie destul de rapid și la laptop, recunosc că ideile se înlănțuie mai fluent și mai clar atunci când le aștern pe hârtie.
Parcă mâna preia mai direct ceea ce îmi vine din minte și din suflet, iar creativitatea alunecă firesc în acest mod.
Scrisul de mână mă fascinează.
La fel și caligrafia.
De aceea, pe 23 ianuarie sărbătoresc în fiecare an Ziua Scrisului de Mână.
În 2020, această sărbătoare a devenit publică pentru mine: am participat la o expoziție de caligrafie și am susținut o serie de ateliere tematice — din păcate, întrerupte de pandemie.
Pot spune că scrisul de mână, caligrafia, desenul și pictura sunt preocupări constante pentru mine — la fel și fotografia, muzica și, mai rar, teatrul.
Sunt un iubitor de artă și un artist în formare continuă.
6. Armonia Tăcerii
A existat vreun moment în creația ta, când tăcerea a vorbit mai tare decât cuvintele?
Care au fost circumstanțele și cum te-a marcat acea experiență?
LP: Tăcerea este o artă cu mai multe cuvinte decât toate limbile pământului.
Tăcerea este profund muzicală.
Tăcerea este și grafică — spațiul dintre rânduri, dintre note, dintre picturile expuse pe o simeză.
Tăcerea poate fi plină și deplină, directă și indirectă.
Și da, uneori tăcerea este un limbaj în sine, prin care povestitorul redă trăirile intense și profunde ale personajelor sale.
7. Paleta Visurilor
Ce culori domină spectrul tău artistic și cum reprezintă acestea, diferitele fațete ale imaginației tale?
LP: Imaginația mea este policromă și cinematică.
Personajele mele, deși variate, tind să urmeze tipare repetitive în gesturi și comportamente — poate pentru că împărtășesc un fundal comun de emoții.
Totuși, în funcție de circumstanțele poveștii, ele se dezvoltă diferit, asemenea culorilor dintr-o paletă care capătă nuanțe unice în funcție de context.
8. Pana Vulnerabilității
Dezvăluie-ne un secret și/sau o vulnerabilitate în legătură cu tine.
Cum contribuie actul de a-ți expune gândurile cele mai intime la identitatea ta artistică?
LP: Personajele mele principale preferă să stea în umbră, să fie prezente în întuneric, însă nu în sens malefic, dimpotrivă, în calitate de personaje surpriză, care reușesc, dintr-o zonă întunecată, să ajute oamenii aflați în lumină.
9. Simfonia Umbrelor
Există vreun personaj sau o temă din scrierile tale care încorporează partea întunecată a psihicului tău?
Ce ai învățat scriind despre fricile, dorințele sau vibrațiile respective?
LP: În manuscrisul la care lucrez apar astfel de personaje care încorporează partea întunecată a psihicului uman, trăind în umbra umbrelor, dintr-un alt univers negativ.
Am învățat de aici că fiecare personaj negativ a trăit o traumă- în trecutul său, ceva ce nu a putut să înțeleagă și nici nu a știut cum să trateze, adâncind astfel latura lor negativă.
Dar vindecarea vine din îmbrățișare și din acceptarea propriilor răni.
10. Șoapte din Copilărie
Amintește-ți o amintire din copilărie care rezonează cu tine ca scriitor.
Cum se manifestă ecourile experiențelor tale timpurii, în scrierile tale de astăzi?
LP: În scrierile mele de azi, limbajul a evoluat, însă temele și gândurile rămân cele ale unui copil visător, plin de idei jucăușe, idealuri înalte și curaj.
Îmi amintesc din copilărie cum mereu căutam cărți, dar mai ales caiete și agende, ca să am unde să-mi aștern gandurile.
Și astăzi cumpăr tot felul de agende în care scriu, desenez și creez colaje — păstrându-mi astfel stilul creativ și jucăuș.
11. Melodiile Memoriei
Dacă amintirile tale ar fi compuse ca o partitură muzicală, ce instrument ar reprezenta cele mai prețioase amintiri creative?
Cum te influențează melodiile din trecut în procesul creativ?
LP: Pentru mine, muzica a fost mereu un portativ de povești.
Încă din copilărie, scrisul meu se împletea cu dansul și muzica.
O anumită partitură care mă duce cu gândul la copilărie este „Harp Cadenza” din Lacul Lebedelor de P. I. Ceaikovski, iar instrumentul meu preferat este harpa.
12. Dansul Scrisului
Dacă stilul tău scriitoricesc ar fi un dans, care ar fi ritmul și tempo-ul?
Cum reflectă cadența propozițiilor tale bătăile inimii tale?
LP: Ceea ce definește stilul meu scriitoricesc este o piesă din Spărgătorul de nuci — „Snowflakes”, care începe cu un drum prin pădure până la o căsuță de dulciuri.
Acolo pornești copil și ajungi adult, înconjurat de toată natura care îți ascunde umbrele.
Ajungi triumfător și realizezi că totul a fost perfect, ca într-un vis.
13. Exercițiu de Admirație
Ce scriitori admiri? Care sunt cărțile tale preferate?
LP: Îl admir pe Éric-Emmanuel Schmitt și abia așteptam să scrie o poveste de dimensiunea seriei Străbătând secolele; mă bucur că ne poartă gândurile prin aceste povești fascinante.
De asemenea, ador cărțile lui Joseph Campbell, în special Eroul cu o mie de chipuri și Căi ale fericirii.
14. O Întrebare Indiscretă
Cu ce autor influent sau figură inspirațională din viață, trecută sau prezentă, ți-ar plăcea cel mai mult să împarți o ceașcă de ceai și o conversație captivantă?
LP: Hmm, o întrebare interesantă.
Din trecut, mi-ar plăcea să port o conversație și să beau un ceai cu Francesco Melzi, ucenicul lui Leonardo da Vinci.
Aș fi putut să-l aleg pe Leonardo însuși, însă cred că aș fi vorbit mai mult cu Francesco, care mi se pare fermecător și convingător — dacă a reușit să devină cel mai bun elev și prieten al lui Leonardo, cu siguranță avea un spirit aparte.
Cu siguranță, aș petrece o după-amiază fascinantă, purtată de o discuție plină de frumusețe, despre diverse domenii sau despre tot ceea ce a trăit alături de Leonardo da Vinci.
15. O Poveste în Zece Cuvinte
Lumea mea apartine unui regat luminos plin de povesti nemuritoare.
16. Refrene Preferate din Creația Ta …
„Cu roua dimineții, trupurile ne sunt sculptate,
Spre amintirea peisajului din tabloul de noapte.”
— Zâmbet de iubire
„Corpul său este un cimitir de dorințe stinse,
Multe deziluzii și multe vise neaprinse.”
— Caută-ți fericirea!
„Aș vrea să fiu eu, acel vis ce nu l-ai împărți,
Aș vrea să trăiesc și să te pot iubi!”
— Aș vrea
„Melancolismul, această boală a tristeții,
Ne face să cădem în abisul deschis al depresiei.”
— Caută-ți fericirea!
17. Ce anume ai vrea să transmiți unui editor/scenarist/producător de film sau unui alt scriitor?
Prezintă-i cărțile tale, în câteva cuvinte (rezumat/sinopsis).
LP: Întâmplător, chiar romanul la care lucrez acum pare să se afle deja într-un stadiu cinematografic în imaginația mea.
În timp ce scriu, vizualizez fiecare scenă ca pe un cadru de film.
Este vorba despre o fată luminoasă, aflată într-un proces profund de autodescoperire.
Ea primește indicii subtile din partea universului — fragmente, piese mici — pe care le adună și le pune cap la cap până în momentul în care își întâlnește iubirea adevărată, sufletul ei pereche.
Pe măsură ce parcurge acest drum personal, ea conturează o hartă simbolică, un ghid ce devine util și altora.
Astfel, oamenii pot interpreta semnele universului pentru a-și găsi persoana iubită — nu neapărat sufletul pereche, ci pe cineva esențial pentru etapa lor de viață.
Fata posedă o capacitate specială de a înțelege legile subtile ale lumii și ale universului.
Ea manifestă o rețea de sentimente pe această planetă — o rețea pe care oamenii o pot accesa și conecta pentru a atrage iubirea potrivită.
În scurt timp, în jurul ei se creează un val de interes și popularitate.
Devine căutată de mulți, dornici să afle cum pot ajunge mai repede la iubire și fericire.
Astfel, fata devine un fel de oracol modern, o oglindă a întrebărilor, temerilor și aspirațiilor celor care vor să-și croiască drumul spre împlinire sufletească.
De la ea aflam ca:
“Iubirea nu există așa cum ne-o imaginăm noi, ea are o simțire pe care nu o putem vedea, ci doar simți și pentru a o accesa trebuie doar să te conectezi la iubirea universală și astfel vei găsi calea spre inima ta, dezgolește-ți mintea de tipare, de concepte și coboară-te în inimă și astfel vei înțelege adevărata fericire și adevărata iubire.”
18. Jarul de pe Urmă
Imaginează-ți că ai ajuns la sfârșitul unui proiect literar.
Cum te simți când scrii ultimele cuvinte?
LP: Obosită, desigur — pentru că a scrie ultimele cuvinte dintr-o poveste înseamnă să îngropi o lume întreagă.
E acea tristețe care nu plânge, dar te apasă pe piept și ți se încolăcește pe umeri, apoi în jurul gâtului și îți taie răsuflarea.
Ca și cum s-ar fi terminat cerneala din stilou, iar vârful, uscat, scrijelește hârtia până o rupe… . și tot ce rămâne e liniștea brutală a sfârșitului.
© Julia Kalman 2025. All rights reserved.
Dorin Merticaru , AB Zar , Valy Oltean
Julia Kalman 