Explorarea Unui Parcurs Fascinant
Deviza personală: Mă reinventez de câte ori este nevoie sau de câte ori vreau…
1. Momentul Acela
Într-o bună zi, ai început să scrii povești/poeme. Cum s-a întâmplat mai exact?
ABZ: Aveam o perioadă nu chiar ușoară de trecut, nu banii îmi lipseau, mai mult încrederea în mine…
M-am adunat ușor-ușor, și mi-am dat seama că tot ce este important pentru mine este în mine și numai eu pot scoate la suprafață acel ceva care mă va crește în proprii-mi ochi.
Mi-am dorit să scriu o carte…
2. Arta Este Muncă
În ce constă munca ta de scriitor? Care sunt cele mai mari provocări ale prezentului?
ABZ: Să te transpui în cadrele acțiunii pe care le creezi, cred eu nu este un lucru chiar simplu, apoi să ai tăria să te așezi în fața computerului să-ți dorești să scrii… uneori te uiți cu ochii minții în sertarul cu imaginație și constați că este gol, intri în panică, mintea lucrează frenetic, dar sertarul rămâne în continuare gol, devii nervos, cauți inspirație, atingi cu mâna sertarul și găsești doar o urmă de praf, nimic… gol!
Respiri, clipești, închizi ochii și mintea găsește ceea ce cauți, mai întâi un strat subțire, apoi ceva mai grosuț — nu prea știi ce este și de abia apoi simți te afunzi în scris, te transpui în altă lume, călătorești în propria scriere, nu stii cat e ceasul, în ce zi ești, nu conteaza decât de ce ești acolo!
3. Fără Proiecte, Nu Există Viitor
Care sunt proiectele tale reprezentative? La ce proiecte lucrezi?
ABZ: VESS a fost și va rămâne prima carte și nimic nu-i va putea lua locul.
Am început să scriu și cel de-al doile roman în care vor fi prezente personajele din VESS, în premieră pentru voi o să devoalez numele — Impala.
Cariera mea în HR va urma o curbă ascendentă, ca parte a reinventării mele ( 😊), cel mai probabil o să fiu prezentă în domeniul de HR și ca persoana juridică, tot în premieră vă fac cunoștiință cu Veverița, companie de consultanță în HR care Recrutează, Consiliază și oferă Instruire și Training în HR.
4. Aroma Creației
Descrie un miros care te transportă imediat într-o oază de inspirație sau creativitate. Ce emoții îți evocă și cum influențează procesul tău creativ?
ABZ: Mirosul de fructe proaspăt curățate, tot ce este crud, flori de lămâiță, știi cum miroase pelinul?
Dar fragii?
Este ceea ce pe mine mă inspiră.
5. Cerneală și Intimitate
Din punct de vedere tactil, cum ar trebui să fie instrumentul tău de scris?
ABZ: Poate părea ciudat, dar îmi place să scriu cu creionul, nu pentru că pot șterge cu guma de șters, ci pentru că sunetul pe care îl scoate creionul pe hârtie este indiciul că am scris ceva…
Cum te face să te simți actul de a pune stiloul pe hârtie sau degetele pe tastatură, la un nivel profund personal?
ABZ: Bine, mă face să mă simt bine, dar asta numai pentru că am reușit să public deja o carte — este ca și cum am deja girul cititorilor și pentru mine există o responsabilitate.
6. Armonia Tăcerii
A existat vreun moment în creația ta, când tăcerea a vorbit mai tare decât cuvintele?
Care au fost circumstanțele și cum te-a marcat acea experiență?
ABZ: Cred că ești prea subtilă pentru mine…
Creația mea — mi se pare o expresie sofisticată — nu are momente de tăcere, sper !
Toate cuvintele mele vorbesc !
Eu sunt o vorbăreață și tăcerea este ceva ce nu îmi place, adică, da, decât să spui o prostie mai bine taci, dar tu nu acest răspuns îl aștepți.
Bunica mea spunea — Uite-o p-asta mică… îi ies bube pe ea dacă n-o lași să vorbească !
Vess îl are pe Nimic care este o combinație între tăcere și … nimic !
7. Paleta Visurilor
Ce culori domină spectrul tău artistic și cum reprezintă acestea, diferitele fațete ale imaginației tale?
ABZ: Culorile mele preferate sunt roșu și verde, culori aflate în antiteză din punct de vedere a ceea ce pot exprima ele : roșu este dragoste, foc, sânge și jertfe, mișcare, căutare, iar verdele este liniște, nou, curat, clar, tânăr; apoi galben și albastru — aceste culori deosebite pe care le asociez cu lumina zilelor fericite.
VESS are patru districte, Verde, Roșu, Albastru și Argintiu — fiecare dintre ele reprezintă ceea ce este important pentru locuitorii săi.
8. Pana Vulnerabilității
Dezvăluie-ne un adevăr și/sau o vulnerabilitate în legătură cu tine.
Cum contribuie actul de a-ți expune gândurile cele mai intime la identitatea ta artistică?
ABZ: Mă consider vulnerabilă din cap până-n picioare, însă este important pe cine lăsăm să ne vadă așa cum suntem cu adevărat.
Cu zece ani în urmă nu mi-ar fi păsat cine ce spune sau face în legătură cu persoana mea, acum sunt mai atentă… la anturajul meu.
Personajele mele își spun și expun tot ce este intim, mi se pare interesant să descoperi — ca cititor — gânduri ascunse care se pot transforma în fapte…
9. Simfonia Umbrelor
Există vreun personaj sau o temă din scrierile tale care încorporează partea întunecată a psihicului tău?
ABZ: Tissa Bacatta este unul dintre personajele pe care le iubesc mult.
Cred că am reușit să surprind părțile bune dar mai ales pe cele rele ale acesteia și totuși cititorul o așează în sertarul cu personaje pozitive.
Apoi este Omul Tuturor Timpurilor — mie mi se pare unul dintre cele mai bune exerciții de imaginație — o divinitate nefericită în căutarea celei mai volatile stări — Fericirea!
Eu sunt Omul Tuturor Timpurilor.
Sunt nemuritor și această pedeapsă mi-a fost dată de zeci de mii de ani, la prima mea aniversare.
De-a lungul timpurilor mele am crescut, am învățat, am creat, am greșit, am iertat, am luat și am dat Însuflețire, am pedepsit fără să pot fi pedepsit, m-am gândit și m-am răzgândit, am mințit fără să pot fi mințit, am căutat și am fost căutat, am avut tot ce și-ar închipui cineva sau ceva că poate avea, în afară de un singur lucru: FERICIRE.
Am căutat, crescând, să înțeleg mai întâi ce este această fericire și am avut multe definiții ale acestui cuvânt; oamenii mi l-au descris și am citit în ochii lor că trăiau cu adevărat acest sentiment, el exista în sufletul acela mic de om, om pe care eu l-am creat.
Cum am putut să însuflețesc un om, iar el să aibă, fără ajutorul meu, FERICIRE?
Trăiesc în norii mei și nu pot să accept că aceia care există datorită mie se pot bucura de fericire, iar eu nu.
Am zeci de mii de ani și nu am fost niciodată fericit.
Oamenii trăiesc o sută de ani și mulți dintre ei sunt fericiți toată viața lor.
Eu rămân doar invidios pe fericirea lor și simt asta pentru că această fericire este ceva ce eu nu pot avea.
Mă bucur și mă simt puternic când oamenii mă venerează, îi răsplătesc pentru asta pe toți, dar de ce Nimeni, sau de ce Nimic măcar, nu poate să-mi dea și mie puțină fericire?
Voi, oamenii, ce simțiți când procreați ceva și acel ceva este mai presus de voi?
Ce ai învățat scriind despre fricile, dorințele sau vibrațiile respective?
ABZ: Că tot ce este bun este în noi și de noi depinde cât de mult ”expunem” celor de lângă noi, indiferent cine sunt cei de lângă noi.
Apoi, consider că autocontrolul este un act de respect față de sine; să-ți înfrunți fricile ține de curaj, de control și nu în ultimul rând de educație — e atunci când faci un pas înainte și nimănui din preajma ta nu-i pasă, dar îți pasă ție și ești mândru de tine și de pasul tău!
10. Șoapte din Copilărie
Amintește-ți o amintire din copilărie care rezonează cu tine ca scriitor.
Cum se manifestă ecourile experiențelor tale timpurii în scrierile tale de astăzi?
ABZ: Am avut o copilărie, absolut minunată!
Cu vacanțe la bunici, cu ștand, cu farse și surprize, cu felia de pâine unsă cu untură pe care n-o împărțeai decât la schimb cu gumă de mestecat… cu săritul corzii, șotron, elastic, țară-țară vrem ostași, lapte-gros si multe alte distracții care între timp au fost înlocuite cu jocurile pe computer, cluburi, sau pur-și-simplu nu mai plac.
Toate au avut darul de a-mi contura, oarecum, imaginația, zic oarecum, pentru că se spune că te naști cu imaginație…
Am scris și când eram elevă, îmi plăea să pun pe hârtie tot ce-mi trecea prin minte, știi cum se spune — hârtia suportă orice…
Uimirea venea când descopeream că și place ceea ce scriam.
Primii care au ”mestecat creațiile mele” au fost bunicii mei, îmi amintesc și acum condescendența cu care mă priveau după ce citeau scornelile minții unui copil, nu se puneau cu ”nebuna”!
11. Melodiile Memoriei
Dacă amintirile tale ar fi compuse ca o partitură muzicală, ce instrument ar reprezenta cele mai prețioase amintiri creative?
Cum te influențează melodiile din trecut în procesul creativ?
ABZ: Îmi place pianul, îmi place saxofonul, îmi place muzica.
Cănd eram copil ascultam disco, apoi am trecut la muzica clasică — nu era stagiune pe care să n-o bifez — acum îmi place jazz-ul.
Cred că muzica se îmbină bine cu creația, strârnește creativitatea și o menține… o melodie se potrivește cu o întâmplare, dar numai întâmplării ăleia i se potrivește aceea melodie și așa îți rămâne în memorie și atunci când auzi melodia, o asociezi cu întâmplarea.
12. Dansul Scrisului
Dacă stilul tău scriitoricesc ar fi un dans, care ar fi ritmul și tempo-ul?
ABZ: N-aș alege numai un ritm, deși tangoul este unul dintre dansurile care mă stârnesc… un pas înainte, doi înapoi; este mai mult decât senzualitate… și totuși, când fiecare pas înseamnă ceva, înaintezi simplu și până la final și totul se termină cu bine.
Narațiunea mea nu lasă situații nefinalizate, se întoarce și restabilește ritmul, devoalează, arată, din nou concepe, continuă și închide fiecare capitol.
Cum reflectă cadența propozițiilor tale bătăile inimii tale?
ABZ: Fiecare frază cu toate propozițiile ei are ca scop captarea atenței cititorului și asta poate veni numai din suflet; dacă nu scrii din inimă propozițiile devin doar litere aliniate corect în cuvinte, dar ele trebuie să ajungă la inima cititorului și asta nu se poate întâmpla decât dacă scrii la rândul tău din inimă.
13. Exercițiu de Admirație
Ce scriitori admiri? Care sunt cărțile tale preferate?
ABZ: Îmi plac și îi admir pe mai mulți; mă simt bine citind literatură engleză, Somerset, Maugham, J R R Tolkien, Jane Austen, surorile Bronte, Thomas Hardy, dar nu mă dau în lături să citesc romane polițiste, romance, aventuri sau orice altceva care mă captivează de la început.
Scriitorii români au și ei locul lor în topul nopților pierdute, Ionel Teodoreanu, Constantin Chiriță, Radu Tudoran, Radu Paraschivescu și lista te include desigur, și pe tine…(☺)
Cărți preferate… Stăpânul Inelelor — tare mi-ar place ca Peter Jackson să facă un film și după cartea mea — Ciuma, Vess (☺), și… nu-mi mai vine nimic în minte acum!
14. O Întrebare Indiscretă
Cu ce autor influent sau figură inspirațională din viață, trecută sau prezentă, ți-ar plăcea cel mai mult să împarți o ceașcă de ceai și o conversație captivantă?
ABZ: Cu Radu Paraschivescu, cu tine, cu Somerset Maugham și sper să nu ți se pară ciudat, cu Simon Sinek — speaker inspirațional în leadeship.
15. O Poveste în Zece Cuvinte
ABZ: VESS, pata de culoare, va rămâne ce va fi fost.
16. Un Fragment Preferat din Creația Ta
ABZ: Tissa Bacatta — fragmentul în care Tissa îi supune pe prizonierii pământeni supliciilor ei:
Cei trei pământeni au clipit des și s-au regăsit stând aproape unul de celălalt, dar nu puteau vorbi.
Se priveau cu tristețe neștiind ce va urma.
Hainele le atârnau zdrențuite și murdare, nu mai aveau putere nici să-și întindă mâinile ca să simtă că sunt încă, într-adevăr, în viață.
Respirau cu greutate și sângele le curgea din mai multe răni.
Locul era inspăimântător, multe plante care creșteau oră de oră înconjurându-i parcă, pietre care se strângeau în jurul lor cerând să fie ascultate şi care voiau să audă o poveste, aer, sau vânt adiind cu șuierături scurte și pierdute în tonalități diferite de la țipete până la vaiete, apoi de la scâncete până la gâfâieli și oftaturi ridicole, nelalocul lor pentru acele scene morbide, dar mai presus de toate era cumplita tisă.
Toți trei și-au amintit.
Nu exista nicio ustensilă de tortură; intrând în acea grotă au crezut că au scăpat, apoi tot frunzișul pe care îl lăsaseră în urmă s-a strâns la intrare făcându-le imposibilă ieșirea.
Privind înfricoșați, au văzut că în mijlocul grotei trona o tisă.
Imensă, groasă, verde, cumva plină de viață în întunecimea ascunzișului; lumina într-un fel, fără să lase ceva la vedere, ca și cum priveai prin ceață.
Era aproape fiinţă.
Vântul i-a mișcat crengile și atunci au văzut.
Crengile s-au mărit și s-au lățit fluturându-și broboanele de venin, o mulțime de mâini verzi pline de ace care s-au pus în mișcare împreună cu vegetația hăului se îndrepta spre ei, înainta, se încolăcea în jurul lor și ușor, ușor, aproape ca o mângâiere au început să-i strângă împungându-le corpurile prin haine.
Întâi mai puțin, parcă fără vlagă, apoi mai intens înțepând și penetrând pielea, strivindu-le, storcindu-le carnea, îmbrâncindu-i și călcând peste ei, hrănindu-se cu picăturile lor de sânge, picurând venin dureros și paralizant până când ei au început să strige, să țipe, să se zbată, să înjure, să cadă, să încerce să se ridice, să le bată, să le rupă, să le muște, să le sfâșie, până n-au mai avut suflare.
Atunci a încetat, ei au tras aer în piept, s-au privit și și-au imaginat cum vor muri.
Au căzut în genunchi și cu puțin glas au început să se roage bolborosind părți de cuvinte și când gura nu mai putea articula și-au terminat rugăciunea în gând, cu teama ca aproapele lor să nu le simtă slăbiciunea, cu ochii închiși și cu mâinile împreunate numărându-și degetele să știe că sunt toate.
Erau întregi, dar nu pentru mult timp.
Și iar au văzut.
Ca într-un coșmar prelungit de intensitatea neagră a unei nopți cu furtună, au văzut că pietrele pe care călcau se ridicau și îi priveau, deocamdată.
Se plimbau pe lângă ei levitând și ciocnindu-se una de alta cu un zgomot prelungit de ecou, terifiant.
Au închis și au deschis ochii crezând că totul este o viziune, apoi și-au strâns ochii ca lacrimile să nu poată țâșni și au început din nou să urle.
De durere.
Pietrele se roteau în jurul lor și din când în când loveau.
Loveau unde vedeau că ceva se mișcă, că cineva se mișcă.
Pietrele au lovit până ce corpurile lor nu mai puteau decât să se zvârcolească tremurând și țipele lor au devenit doar niște icneli abia auzite.
Atunci au putut iar să respire și să se uite cu milă unul la altul.
Au clipit și au oftat și asta li s-a părut deodată cea mai importantă mișcare pe care au făcut-o în viața lor.
Aproape că și-au putut zâmbi.
Au respirat oftând din nou ca și cum mai trecuseră un nou test și au înțeles că sunt tot întregi.
Parcă somnul li se furișa pe fețe, așa au văzut apoi.
Ca o adiere ușoară și aproape caldă, vântul venea spre ei.
Atunci au știut că nu s-a terminat.
Vântul cald a devenit rece, apoi mai rece și foarte rece, biciuindu-le fețele și corpurile dezbrăcate de haine și pline de răni sângerânde.
Îngheța pielea încrețită și dureroasă, bătea rănile încercând parcă să nu mai lase sângele să iasă, sufla friguros și geros pe părți ale corpului care sufereau strângându-se și corpurile lor nu mai puteau să se apere.
Și când credeau că gheața le va cuprinde viața luând-o, au simțit din nou căldura; mai întâi călduț, apoi căldurică adiind, aproape ca acasă pe Pământ când adia briza mării, și după asta mai cald, foarte cald, fierbinte, pișcând și bășicând pielea ca o mușcătură de albină care se transforma într-un roi de albine înțepătoare.
Și pielea s-a dezghețat și s-a călit arzând pe alocuri.
Oamenii s-au zvârcolit încolăcindu-se ca într-o ultimă îmbrățișare unul în altul, fără să privească, de groază că nu vor mai vedea, fără ură, plângând de durere, încet, fără vlagă și fără putere cu tot curajul pierdut și înlocuit de o nouă, cumplită teamă.
Au căzut fără suflare, cu creierele încă mergând, funcționând în cutiile lor craniene încercând să refacă sinapsele care credeau că sunt greșite, că ei sunt în locul greșit, fără să se poată mișca.
Erau culcați în poziții ciudate, plini de sânge și, într-un sfârșit, dorindu-și moartea, au adormit.
17. Date de Contact
Cum poți fi contactată?
E-mail: amaliabaiu@yahoo.com
18. Blog/Pagină de Autor/Profil de Social Media
Unde putem citi creațiile tale în original? Dar în limba germană sau engleză?
ABZ: Pe AMAZON, în engleză și în germană, în română — cartea în librarii.
19. Ce anume ai vrea să transmiți unui editor/scenarist/producător de film sau unui alt scriitor?
ABZ: VESS este potrivită pentru scenariu de film, cred cu tărie că are tot ce îi trebuie în aceste sens.
Prezintă-i volumul tău, în câteva cuvinte.
ABZ: Două planete populate cu personaje interesante, o divinitate care desenează și conturează vieți, o entitate ruptă din Întuneric și adusă în Lumină pentru a corecta suflete, dragoste, prietenie, speranță, suspans și multă luptă pentru viață… ar mai fi câteva chestii, dar mă lungesc și nu e frumos… (😊).
20. Jarul de pe Urmă
Imaginează-ți că ai ajuns la sfârșitul unui proiect literar.
Cum te simți când scrii ultimele cuvinte?
ABZ: Împăcată, liniștită — știi somnul ăla dulce și adânc care te cuprinde după lucrul bine făcut — cu emoții și responsabilă, pentru că responsabilitatea vine din imposibilitatea de a anticipa părerea cititorilor.
Și totuși, dacă cei care citesc ce scriu eu rămân cu zâmbetul pe față, cu nectarul scrierii pe buze și cu gustul preferat pe limbă, atunci știu că le-a plăcut și asta este de NEDESCRIS!
Dear Cherished Writers and Friends, please, clap, engage, and… stay tuned for the next story…! But, most importantly, a profound thank you to each one of you. Your unwavering support has been invaluable.
Dorin Merticaru , Elena Drăgoi , Mihaela Marilena Chitac , Cezarina Nicolae
Julia Kalman 