Călătoria lui Katy Langston, de la Întuneric la Lumină
Dear Writers and Friends,
You can read Katy Langston’s story in English at the link below:
Since it’s vacation time, I’m enjoying my break by swimming, working on my projects, and reading your amazing stories.
I also enjoy translating the Author Interviews from our page, the New Literary Society.
Follow our page and submit to become one of our writers if you haven’t already.
We are eagerly awaiting your stories, dear writers, including you, Katy.
A profound thank you to all of you for supporting us on our journey.
And please let us know if you’d prefer not to be tagged in our articles anymore.
Metamorfoza lui Katy Langston
Deviza personală: „Nu am văzut niciodată o sălbăticiune căreia să-i fie milă de ea însăși. Un pui de pasăre poate muri înghețat pe o ramură, fără să verse vreo lacrimă .” — D.H. Lawrence
Deviză inspirațională: „Când acțiunea devine dură, cei duri trec la acțiune.” — Garfield… Pisica.
1. Momentul Acela
Într-o bună zi, ai început să scrii poezie/proză. Cum s-a întâmplat mai exact?
Am suferit de un sevraj letal când am renunțat să beau alcool, acum mai mult de trei ani, ceea ce a fost înfiorător, dar revelator.
După câteva luni de abstinență, am simțit o creștere a creativității și o regenerare cognitivă.
Și apoi, în lipsa anestezicului, vechile mele traume ieșeau la suprafață, iar eu aveam nevoie de o nouă modalitate de exprimare.
Terapeutul meu nu s-a prea descurcat, așa că am concediat-o.
Apoi am găsit pe cineva care să mă îndrume, pe Heidi Rain.
Ea m-a ajutat să descifrez codul experiențelor mele trecute, al relațiilor actuale, și pe al meu, prin folosirea unor prompturi provocatoare, incluse în jurnal.
(mai multe despre prompturi, aici)
Scriam atât de mult în timpul ședinței noastre și mă simțeam puțin jenată!
Dar ea mi-a spus că este esențial pentru vindecare, și avea dreptate.
Mi-a zis: “Ar trebui să scrii o carte”, așa că m-am gândit să încep cu blogging și să scriu pe Medium.
De când am început să scriu, nu mă mai pot opri!
2. Arta Este Muncă
În ce constă munca ta de scriitor? Care sunt cele mai mari provocări ale prezentului?
Ca blogger de lifestyle și autor pe Medium, mi-am propus să am o abordare coerentă — să public de două ori pe săptămână pe site-ul meu personal, Seen and Green, și cel puțin o dată pe săptămână, pe Medium.
N-am vrut să aleg un singur domeniu, așa că blogul meu de lifestyle acoperă o gamă largă de subiecte: sănătate, wellness, codependență, artă, stil de viață eco-friendly, frumusețe, modă, rețete și multe altele.
Blogul meu este optimizat pentru Google, astfel încât postările mele să aibă șansa să fie bine clasate când sunt căutate anumite cuvinte cheie.
Pe de altă parte, Medium este locul unde public lucruri mai personale și profunde.
Nu am niciodată blocaje.
Cea mai mare provocare pentru mine este să găsesc timp să scriu despre toate ideile mele, mai ales, în ultima vreme.
Mă mut în Alaska în iunie și trebuie să susțin o serie de teste la sosire pentru a-mi reînnoi și îmbunătăți licențele în industria apei și apelor uzate.
În plus, studiez pentru obținerea certificărilor pentru transport de materiale periculoase și cisternă, pentru a le adăuga la permisul meu de conducere comercial.
A fost dificil să scriu în mod constant în tot acest timp, așa că am postat lucruri simple pe blogul meu, precum articolul “Bug Photography.”
3. Fără Proiecte, Nu Există Viitor
Care sunt proiectele tale reprezentative? La ce proiecte lucrezi?
Recent am retras toate prozele mele scurte, fiction horror de pe Medium, pentru că nu este platforma potrivită pentru acest gen.
Când voi avea timp, mi-aș dori să le strâng într-o antologie publicată tradițional prin intermediul unui agent literar.
În plus, am început un roman, dar este încă în stadiul incipient.
4. Aroma Creației
Descrie un miros care te transportă imediat într-o oază de inspirație sau creativitate. Ce emoții îți evocă și cum influențează procesul tău creativ?
Am un simț olfactiv de câine de vânătoare și o fabrică de idei în creier, așa că literalmente orice miros mi-ar putea influența procesul meu creativ!
5. Cerneală și Intimitate
Din punct de vedere tactil, cum ar trebui să fie instrumentul tău de scris?
Cum te face să te simți actul de a pune stiloul pe hârtie sau degetele pe tastatură, la un nivel profund personal?
Registrul meu oscilează, uneori am limba ascuțită ca briciul, alteori scrisul meu se aseamănă cu mângâierea așternuturilor de satin.
Când lucram cu life coach-ul meu, mi-a spus:
„Dependenții în recuperare și alcoolicii nu au nevoie doar de un loc de muncă.
Ei nu au nevoie să fie doar niște membri productivi ai societății.
Toată lumea are nevoie de un scop.
TU ai nevoie de un scop.”
Scrisul este scopul meu.
Actul de a pune degetele pe tastatură mă face să mă simt asertivă, validată și vindecată.
Pentru prima dată în viața mea, îmi spun povestea în fața publicului care ascultă activ și oferă feedback pozitiv.
În copilărie, am suportat ani de abuz emoțional și psihologic din partea părinților mei dependenți și am fost apoi, fără voie, desemnată “țap ispășitor al familiei”.
Părinții mei erau nerăbdători să mă pună într-o lumină proastă pentru a distrage atenția de la problemele lor cu drogurile, iar bunicii, mătușile și unchii mei — care fuseseră amabili cu mine în copilăria timpurie — le-au făcut jocul, pentru a nu fi nevoiți să admită rolul pe care îl jucau în disfuncția generală a familiei.
Am fost sacrificată pentru a proteja siguranța psihologică colectivă a grupului.
Aruncată.
Abandonată.
Eram lipsită de importanță pentru toți — cu excepția mea.
La 16 ani, m-am mutat cu chirie, am început să lucrez, am rămas în școală și am absolvit cu diplomă de onoare — AB Honor Roll, care presupunea prezență la zi.
Îmi amintesc cum mergeam 3 mile de la școală la serviciu, lucram până la 11 seara și apoi mă îndreptam spre “casă,” prin cartiere cu infracționalitatea ridicată, îmbrăcată ca un băiat, cu capul plecat, pentru a nu atrage atenția nedorită.
Dimineața, mă trezeam la 7 și o luam de la capăt.
La școală eram hărțuită zilnic, fiind catalogată drept “urâtă” și “lesbiană” când am încetat să mai port machiaj și haine strâmte.
Derbedeii nu realizau că lipsa mea de stil vestimentar era o tehnică deliberată de supraviețuire.
Aparenta mea urâțenie mă ținea în siguranță pe stradă.
Când am început să scriu despre trauma mea, am crezut că o fac doar pentru mine, dar am primit o mulțime de comentarii de la oameni care spuneau că i-am ajutat să-și proceseze propriul trecut, iar asta mi-a făcut mult bine.
Ceva legat de împărtășirea celor mai semnificative experiențe de viață îi ajută pe ceilalți.
Țapii ispășitori sunt comuni în familiile disfuncționale și purtăm un tip unic de durere care ne izolează.
De aceea, împărtășirea experiențelor noastre ajută la crearea unei comunități de vindecare, speranță și solidaritate.
6. Armonia Tăcerii
A existat vreun moment în creația ta, când tăcerea a vorbit mai tare decât cuvintele?
Care au fost circumstanțele și cum te-a marcat acea experiență?
Ironia este că nu am nimic de spus despre asta…
Să fie acesta oare, momentul meu de tăcere?
(Nu mi s-a mai întâmplat. 😂)
7. Paleta Visurilor
Ce culori domină spectrul tău artistic și cum reprezintă acestea, diferitele fațete ale imaginației tale?
Albastrul profund.
Oceanul viselor.
Liniștitor și hrănitor, dar și feroce, imprevizibil și sălbatic.
8. Pana Vulnerabilității
Dezvăluie-ne un secret și/sau o vulnerabilitate în legătură cu tine.
Cum contribuie actul de a-ți expune gândurile cele mai intime la identitatea ta artistică?
După cum am menționat anterior, mi-am pierdut patru ani din viață din cauza alcoolului.
Băutura a devenit o parte din identitatea mea și nu eram mândră de asta.
Totul se reduce la obiceiuri.
Ești ceea ce faci.
Cât despre practica scrisului, aceasta ajută la construirea identității într-un cerc auto-alimentat.
Reluând experiențele trecute în formă scrisă, îmi înțeleg mai bine sinele.
Practic, fac adevărate experimente științifice când îmi analizez experiențele, din fiecare unghi posibil.
Iau notițe și descopăr informații noi printre amintirile vechi, și de fiecare dată când se întâmplă asta, simt că evoluez.
Parcă aș fi un Pokémon care evoluează sau ceva similar.
Obiceiuri + Timp = Identitate.
9. Simfonia Umbrelor
Există vreun personaj sau o temă din scrierile tale care încorporează partea întunecată a psihicului tău?
Ce ai învățat scriind despre fricile, dorințele sau vibrațiile respective?
Am făcut eforturi considerabile pentru a explora fiecare cavernă din mintea mea.
Toate umbrele mele au dispărut.
Nu m-am simțit niciodată atât de Zen.
10. Șoapte din Copilărie
Amintește-ți o amintire din copilărie care rezonează cu tine ca scriitor.
Cum se manifestă ecourile experiențelor tale timpurii, în scrierile tale de astăzi?
După cum am menționat mai sus, anii mei de adolescență au fost infernali, dar copilăria mea timpurie a fost fantastică.
Familia noastră obișnuia să facă excursii la ocean.
Închiriam un condo frumos chiar pe plajă și pur și simplu ne bucuram de natură timp de o săptămână întreagă.
Eram obsedată de ocean și voiam să fiu singură cu el, așa că am fugit de ai mei, în timp ce jucau tenis.
M-am îndepărtat degrabă și m-am liniștit abia când m-am prăbușit pe dune.
Vântul îmi împletea părul blond murdar, iar eu am început să cânt o melodie improvizată, care m-a purtat departe.
A fost un moment spiritual.
M-am simțit foarte conectată la Pământ — până când liniștea a fost tulburată de apariția surorii mele.
Desigur, apoi am fost certată pentru fugă.
“Ai fi putut fi răpită!”, a spus mătușa mea.
De fapt, familia mea nu mi-a înțeles niciodată gândurile creative, nici personalitatea introvertă.
Acum însă, la maturitate, sunt capabilă să-mi exprim nevoia de solitudine.
O solitudine necesară pentru a-mi accesa latura creativă.
11. Melodiile Memoriei
Dacă amintirile tale ar fi compuse ca o partitură muzicală, ce instrument ar reprezenta cele mai prețioase amintiri creative?
Cum te influențează melodiile din trecut în procesul creativ?
Instrumentele Pământului și ale tuturor creaturilor sale.
Cântecele păsărilor și broaștelor, valurile de la malul mării, vântul alunecând prin arbori, tunetul și ploaia.
Natura este centrul meu.
Nimic nu mă face să mă simt mai plină de viață, calmă și conectată.
12. Dansul Scrisului
Dacă stilul tău scriitoricesc ar fi un dans, care ar fi ritmul și tempo-ul?
Cum reflectă cadența propozițiilor tale bătăile inimii tale?
Am văzut niște dansuri interpretative foarte interesante care par să spună o poveste.
Și stilul meu de scriere de pe Medium este întotdeauna narativ.
Inima însă… este adaptabilă.
Bate puternic când este stimulată de provocări fizice sau emoționale, și metodic în timpurile de liniște.
Scrierea mea este la fel.
13. Exercițiu de Admirație
Ce scriitori admiri? Care sunt cărțile tale preferate?
Clive Barker este autorul meu preferat.
Îmi plac Weaveworld și antologia Books of Blood.
Nu știu de ce, dar literatura horror mă liniștește și o consider.
14. O Întrebare Indiscretă
Cu ce autor influent sau figură inspirațională din viață, trecută sau prezentă, ți-ar plăcea cel mai mult să împarți o ceașcă de ceai și o conversație captivantă?
Actrița și cascadoarea Zöe Bell.
A făcut cascadorii pentru Uma Thurman în “Kill Bill”, a jucat în filmele lui Quentin Tarantino precum “Death Proof”, și a fost protagonista filmului de luptă “Raze”.
Zöe este o femeie puternică și mi-ar plăcea să îi spun cât de mult îmi place munca ei.
15. O Poveste în Zece Cuvinte
Nu am fost niciodată în Alaska- mă mut acolo curând!
16. Un Fragment Preferat din Creația Ta
Mușchii mei se sfâșie și se-nfiripă,
Aidoma inimii mele.
Din dragoste de trudă,
Suflet și vis,
Continuu mă mișc,
Aidoma Pământului,
Din dragoste de viață,
Galaxii întind fără sfârșit.
– Din “Filozofia unui luptător” (publicat pe Medium)
17. Date de Contact
Cum poți fi contactată?
Prin blogul meu, Seen and Green, sau pe contul meu de Medium, Katy Langston https://medium.com/@katyannlangston
18. Blog/Pagină de Autor/Profil de Social Media
Vezi mai sus.
19. Ce anume ai vrea să transmiți unui editor/scenarist/producător de film sau unui alt scriitor?
Scrie pentru că iubești să scrii și fii consecvent.
Fii răbdător, iar munca ta va ieși într-o bună zi la lumină și va fi recunoscută.
Unde pot fi citite lucrările tale (în limba engleză)?
Pe blogul meu, Seen and Green, sau pe profilul meu de Medium , Katy Langston https://medium.com/@katyannlangston
Prezintă-ți scrierile în câteva cuvinte.
Scrierile mele acoperă o gamă largă de teme: sobrietate, dependență, codependență, traume emoționale, sănătate, fitness, nutriție, mediu, sustenabilitate, frumusețe naturală, DIY, artă, literatură horror, umor și multe altele.
20. Jarul de pe Urmă
Imaginează-ți că ai ajuns la sfârșitul unui proiect literar.
Cum te simți când scrii ultimele cuvinte?
Depinde de situație, de conținut.
Când am terminat să scriu:
“Dragă Viciu, Mulțumesc că mi-ai distrus căsnicia”, tremuram, practic, retrăind trauma.
Când termin o proză horror, râd isteric.
Și nu, nu e ciudat…
Când finalizez un articol despre produse eco-friendly, mă simt mulțumită.
Iar acum, în încheierea acestui interviu, simt recunoștință pentru că am fost remarcată!
Mulțumesc mult!
💌💞🌸🌿💝🌷📖💖🌺📝🌼💌🌷🌿🖊️💓🌺🖊️💓🌺📝
Julia Kalman 