Interviu cu o fascinantă autoare de pe Coasta de Sud, care este o dovadă vie că poți avea succes la orice vârstă.
Original Publication Details: First published by Sal Gallaher in the NEW LITERARY SOCIETY, on April 12, 2024, in English.
Traducerea și adaptarea de Julia Kalman
Cu mare plăcere vă prezint acest interviu cu autoarea și prietena mea scriitoare din Australia, Christine Sykes.
[SAL GALLAHER]
Motto: Niciodată nu este prea târziu să-ți urmezi visele și să dansezi.
1. Momentul Acela
Într-o bună zi, ai început să scrii poezie/proză. Cum s-a întâmplat mai exact?
CS: În jurul vârstei de douăzece de ani, în timpul unei călătorii, m-am alăturat grupului de scriitori din Mt Isa și mi-am publicat primele povestiri și poezii.
Deși visam să fiu scriitoare, mi-au stat în cale viața, cariera și nesiguranța.
Dar când m-am retras din activitate, am decis să încerc să urmez acel vis.
Prima mea carte (The Changing Room) a fost publicată de ziua mea de naștere, la 70 de ani.
Atunci am descoperit că revistele din Mt Isa se găseau în Biblioteca Națională a Australiei, împreună cu cele trei cărți publicate ale mele.
2. Arta Este Muncă
În ce constă munca ta de scriitor? Care sunt cele mai mari provocări ale prezentului?
CS: Cele mai mari provocări actuale sunt gestionarea proiectelor și oportunităților, înlăturarea îndoielilor despre sine și continuarea practicării scrisului, în fiecare zi.
3. Fără Proiecte, Nu Există Viitor
Care sunt proiectele tale reprezentative? La ce proiecte lucrezi?
CS: Am trei cărți publicate (două romane și o carte de memorii), precum și câteva poezii și povestiri scurte în antologii (ale Centrului Scriitorilor de pe Coasta de Sud și FAW din Sutherland).
În prezent, lucrez la un roman și la manuscrisul unui scenariu.
De asemenea, profit de oportunitatea de a scrie o versiune a unuia dintre romanele mele (The Tap Cats of the Sunshine Coast) sub formă de piesă de teatru.
4. Aroma Creației
Descrie un miros care te transportă imediat într-o oază de inspirație sau creativitate. Ce emoții îți evocă și cum influențează procesul tău creativ?
CS: Pentru mine, este marea… sprayul cu sare de mare îmi umple sufletul de speranță și imaginație.
O parte obișnuită a procesului meu de scriere este să merg pe plajă, unde mirosul și sunetele mării, împreună cu senzația de valuri pe picioarele mele, mă ajută să trec prin confuzie sau îndoieli de sine spre claritate și poveste.
Adesea vorbesc cu personajele mele, în timp ce merg și, mai recent, folosesc telefonul meu pentru a înregistra idei.
Cel puțin așa, nimeni nu crede că sunt o bătrână nebună și bătută de vânt, care vorbește singură.
5. Cerneală și Intimitate
Din punct de vedere tactil, cum ar trebui să fie instrumentul tău de scris?
Cum te face să te simți actul de a pune stiloul pe hârtie sau degetele pe tastatură, la un nivel profund personal?
CS: Primele mele încercări de scriere sunt întotdeauna făcute cu pix și hârtie — cu cât mai ieftine, cu atât mai bine.
La un nivel profund, mă simt una cu scrisul de mână, ca și cum creierul meu și mâna mea ar fi un element fluid, conectat.
Este ceva incredibil de eliberator în a nota primele gânduri și emoții pe pagină.
Procesul de tastare (care este mai încet) implică mintea mea și îmi oferă spațiul să revin și să reflectez asupra izvorului meu inițial de creativitate.
Ușurința editării pe computer oferă, de asemenea, libertate, ceea ce îmi permite să încerc diferite forme, expresii și structuri.
Când am terminat ultimul meu roman, am avut imaginea tactilă a unui tapiserii, în care am început cu un contur schițat al lucrării, pe care am brodat și construit pentru a dezvălui adâncimea, modelul și forma.
6. Armonia Tăcerii
A existat vreun moment în creația ta, când tăcerea a vorbit mai tare decât cuvintele?
Care au fost circumstanțele și cum te-a marcat acea experiență?
CS: De obicei, scriu în tăcere — care, desigur, este rareori tăcută.
În spațiul meu de scris, pot auzi marea, păsările cacadu, pescărușii și kookaburra, sau copiii de la școala din apropiere.
Aceste zgomote derapează în și din conștiința mea.
Cea mai recentă experiență de tăcere cu adevărat captivantă, a fost într-un writing retreat când am fost conduși într-un exercițiu de meditație.
Am simțit că întregul meu corp a pătruns într-o peșteră întunecată, caldă și liniștită — ca și cum peștera ar fi fost învelită în catifea.
Am simțit că pot intra în fiecare crapătură și să mă agăț de senzație, să o examinez fără judecată.
Când un clopoțel ne-a anunțat că venise momentul să ieșim din starea de meditație, am scris cu furie, fără să gândesc.
A fost o conexiune magică și profundă între procesul meu creativ inconștient și procesul meu conștient de a găsi cuvinte pentru a reflecta toate acestea.
De atunci încolo, am folosit meditația pentru a-mi depăși blocajele și nu numai.
7. Paleta Visurilor
Ce culori domină spectrul tău artistic și cum reprezintă acestea, diferitele fațete ale imaginației tale?
CS: Albastrul în toate nuanțele sale este important pentru mine — marea, cerul, îmbrăcămintea din in.
Dorința profundă și creativitatea.
Verdele este lumină și umbră — verdele lime dansează pe suprafața sentimentelor, verdele măslină este profund și ponderat.
Petele de galben sau portocaliu sunt sclipirile care luminează povestea, foaia de aur sau stropii.
8. Pana Vulnerabilității
Dezvăluie-ne un secret și/sau o vulnerabilitate în legătură cu tine.
Cum contribuie actul de a-ți expune gândurile cele mai intime la identitatea ta artistică?
CS: Scrisul oferă o cale de a-mi exprima cele mai profunde vulnerabilități.
Atunci când sunt fragilă, îmi oferă capacitatea de a-mi privi fricile în față.
Să poți transforma asta într-un text, poezie, proză — este darul de a deveni un scriitor.
Recrearea, resetarea și reexplorarea adevărurilor mele cele mai intime în lumina zilei prin cuvinte pe o pagină este motivul pentru care scriu.
Atunci când produsele acestei munci, mult editate și modelate, sunt citite de alții, există un strat suplimentar de conexiune cu sinele și universalul.
9. Simfonia Umbrelor
Există vreun personaj sau o temă din scrierile tale care încorporează partea întunecată a psihicului tău?
Ce ai învățat scriind despre fricile, dorințele sau vibrațiile respective?
CS: Bănuiesc că toate personajele mele au elemente din mine, iar bucuria de a crea personaje provine și din posibilității de auto-explorare.
În ultimul meu roman, Tap Cats of the Sunshine Coast, cred că atât Sofia, cât și Bonnie sunt cele mai apropiate de contradicțiile diferite din mine.
Contradicțiile din personaje și evoluția lor (sau demascarea) sunt ceea ce mă interesează fundamental.
10. Șoapte din Copilărie
Amintește-ți o amintire din copilărie care rezonează cu tine ca scriitor.
Cum se manifestă ecourile experiențelor tale timpurii, în scrierile tale de astăzi?
CS: O amintire importantă din copilărie care a rezonat în scrisul meu a fost venirea lui Gough Whitlam pe strada mea, Albert St, Cabramatta, când aveam 8 ani.
Am descris sentimentele, imaginile și impactul acestui lucru asupra vieții mele în memoriile mele (Gough și Eu).
Modelul și oportunitățile oferite atât de Gough, cât și de Margaret Whitlam mi-au permis să am o carieră, să-mi susțin devenirea ca scriitor și să cred că-mi pot realiza visele.
11. Melodiile Memoriei
Dacă amintirile tale ar fi compuse ca o partitură muzicală, ce instrument ar reprezenta cele mai prețioase amintiri creative?
Cum te influențează melodiile din trecut în procesul creativ?
CS: Învățând să cânt la flaut la vârsta adultă, i-am descoperit frumusețea lirică, înălțimea variată a sunetului și capacitatea sa de a produce sunete înalte, răvășitoare.
Deprinderea acestei arte, mai târziu, la maturitate adică, mi-a permis să eșuez, să ratez câte o notă, să falsez, și totuși să continui să practic și să profit de oportunități de a cânta cu alții.
Paradoxal, muzica care reprezintă cel mai bine reflecțiile mele creative din trecut este blues-ul și rock and roll-ul, în special cu saxofon.
12. Dansul Scrisului
Dacă stilul tău scriitoricesc ar fi un dans, care ar fi ritmul și tempo-ul?
Cum reflectă cadența propozițiilor tale bătăile inimii tale?
CS: Fiind autoarea unui roman despre dansatori de step, și fiind eu însămi unul, ar trebui să încep cu stepul.
Sincronizarea sunetului de step pe podea cu ritmul muzicii este captivantă.
Îmi place să dansez singură — în multe feluri, iar scrisul unei povești este ca și cum ai dansa cu un partener imaginar.
De-a lungul și de-a latul dansului, potrivind pașii și ritmurile, coordonând, schimbând cine este în frunte și cine urmează.
În funcție de poveste, poate fi un flamenco pasional, un cha-cha jazz, un swing plin de energie, un vals blând sau un dans tematic interpretat de un cor.
Odată ce aflu dansul poveștii mele, am un ritm și o tensiune. (Acum am inventat asta, privind retrospectiv, dar de acum înainte, voi folosi această tehnică în mod conștient.)
13. Exercițiu de Admirație
Ce scriitori admiri? Care sunt cărțile tale preferate?
CS: Atât de mulți scriitori favoriți.
Cei care m-au inspirat în călătoria mea — Jane Austen, Virginia Woolf, Doris Lessing, Elizabeth Jolley și Liz Byrski.
Multe cărți favorite.
Când am recitit recent Mrs. Dalloway, am fost copleșită de lirismul și simplitatea sa complexă.
14. O Întrebare Indiscretă
Cu ce autor influent sau figură inspirațională din viață, trecută sau prezentă, ți-ar plăcea cel mai mult să împarți o ceașcă de ceai și o conversație captivantă?
CS: Stephanie Dowrick — cu care am avut ocazia să împart o ceașcă de ceai și o conversație inspirațională când m-a îndrumat (pentru memoriile mele Gough și Eu).
Aș dori să repet acea experiență.
15. O Poveste în Zece Cuvinte
16. Un Fragment Preferat din Creația Ta
CS: Din The Tap Cats of the Sunshine Coast
Bonnie a luat costumul de step, vrând să-l arunce în sacul de plastic împreună cu DVD-ul și să-l redea lui Carol.
Atingerea satinului i-a amintit de vremea copilăriei, pe când studia dans.
S-a îmbrăcat, iar costumul îi venea perfect.
A luat DVD-ul și pantofii ei de step și a coborât în sala de recreere.
În timp ce făcea câțiva pași de încălzire, Bonnie simțea tensiunea urcând dinspre tălpi în sus, către picioare și până la umeri.
A pornit DVD-ul.
Odată cu muzica, a început să se miște, lovind podeaua cu pantofii ei de step, simțind emoțiile crescând.
Se mișca în ritm.
Toc, toc.
Tristețea ei sporea odată cu muzica și cu ritmul tot mai rapid al pașilor ei.
Toc, toc, toc-toc, toc.
S-a lansat în voia un time-step, copleșită de un val de sentimente.
Nu știa cum să le denumească.
Furie.
Asta era.
Și atunci a lovit podeaua mai tare.
17. Date de Contact
Cum poți fi contactată?
E-mail: christinesykes@yahoo.com.au
18. Blog/Pagină de Autor/Profil de Social Media/Librărie/Editură
Unde putem citi creațiile tale în original? Dar în limba germană sau engleză?
Cărțile mele se găsesc în librării, biblioteci și online.
19. Ce anume ai vrea să transmiți unui editor/scenarist/producător de film sau unui alt scriitor?
Prezintă-i cărțile tale, în câteva cuvinte (rezumat/sinopsis).
CS: Cărțile mele abordează profunzimea relațiilor, contradicțiile între oameni și frământările interioare, precum și influența acestora asupra emancipării femeilor.
Cele două romane ale mele sunt despre relațiile între femei. Într-unul e vorba de prietene din școală primară, iar în celălalt de două necunoscute de vârste și obârșii diferite. Pe când în memoriile mele, e vorba de impactul mediului social și politic în care am crescut, asupra relației mele cu mine însămi, cu familia mea și cu cariera.
Iar poezia tinde să se concentreze mai direct pe relația mea cu sinele meu.
20. Jarul de pe Urmă
Imaginează-ți că ai ajuns la sfârșitul unui proiect literar.
Cum te simți când scrii ultimele cuvinte?
CS: Drumul unei cărți până la publicare are mai multe “sfârșituri” și încerc să le sărbătoresc pe toate și să mă bucur de fiecare. Când ultimul draft ajunge la editor, simt emoții amestecate — bucurie și teamă. Asta este, am făcut-o — da! Oh nu, oare n-ar trebui să mai citesc o dată textul?
De obicei însă, am un alt proiect în pregătire și îmi iau câteva zile libere, înainte de a mă întoarce la el.
Please, clap, engage, and… stay tuned for the next story…! But, most importantly, a profound thank you to each one of you. Your unwavering support has been invaluable.
Julia Kalman 