Un povestitor cu o imaginație debordantă, pasionat de cercetare și studiu.
Încă de la bun început, m-am simțit foarte atrasă de aura de mister care învăluia un anume comentariu la una dintre prozele mele de inspirație japoneză.
De fapt, nu era o replică, era o invitație de a pune în legătură proza mea, cu un articol având același reper tematic.
Și așa, Momma Dom s-a insinuat în viața mea, cu o porție de sushi.
Numai că, pe atunci, eram dispersată în zeci de proiecte mici — așa că am păstrat distanța.
Câteva luni mai târziu, m-am bucurat să aflu că Momma Dom făcuse un interviu cu noi (New Literary Society).
L-am frunzărit și m-am întors la ale mele.
Așa se face că de-abia la cea de-a doua lectură a interviului, atentă și dedicată, am descoperit câteva pasaje care mi-au stârnit interesul și au declanșat o căutare extinsă pe Google despre… Erma Bombeck, dar și despre… multe altele. (Julia Kalman)
Publicat de Sal Gallaher, pe 23 Februarie 2024.
Traducere și adaptare de Julia Kalman.
Un Interviu cu Momma Dom, un Povestitor cu O Imaginație Debordantă, Pasionat de Cercetare și Studiu.
Motto: Energia pură a iubirii reprezintă puritatea gândului = Puritatea intenției și a faptei, control și echilibru.
1. Momentul Acela
Într-o bună zi, ai început să scrii. Cum s-a întâmplat mai exact?
MD: În copilărie, imaginația mea era de neoprit.
De când mă știu, am scris pe blog și în jurnal.
Cel mai probabil, foloseam cereale în formă de litere pentru a scrie titluri copilărești, precum: “Ana Fură Anafură. Pentru copii de + 3 ani și FĂRĂ bani.” FĂRĂ cu fonturi mai mari, umflate intenționat, în mai mult lapte.
Ca să vezi, aveam cam prea multă minte pentru un copil de cinci ani.
2. Arta Este Muncă
În ce constă munca ta de scriitor?
Explorare și cunoaștere de sine.
Lucrez cu mine însămi pentru a mă înțelege din toate unghiurile și pentru a descoperi lumea mea, astfel încât să pot crea ceea ce văd și să devin ceea ce trebuie.
Care sunt cele mai mari provocări ale prezentului?
Lipsa comentariilor.
Mi-e greu să evoluez, în lipsa unui feedback, iar publicul meu evită să comenteze, probabil, din timiditate.
Prin urmare, aștept comentarii… și credeți-mă că întotdeauna voi răspunde.
Nu duc niciodată lipsă de răspunsuri.
Întrebați… luați o găleată de pop corn și rămâneți pentru spectacol.
Și apoi, îmi plac oamenii.
Până acum, mi s-a spus că știu să pun punctul pe i.
Reușesc să abordez un subiect mai bine decât o face un avocat într-un proces de mare importanță.
Dovezile nu lipsesc niciodată, iar conexiunile sunt întotdeauna limpezi.
Limpezi ca cristalul.
3. Fără Proiecte, Nu Există Viitor
Care sunt proiectele tale reprezentative? La ce proiecte lucrezi?
MD: Improvizații, A.I., și Cicadele.
Mă preocupă demararea unei noi serii de articole, cu tematică informativă și actuală.
Îmi place să fac cercetări, iar o serie îmi permite să acumulez cunoștințe importante despre un subiect, în timp ce învăț să raportez ceea ce văd și ceea ce simt în legătură cu el.
Descoperirea altor aspecte ale sinelui, legate de subiectele dragi, îi e pe plac lui Momma.
4. Aroma Creației
Descrie un miros care te transportă imediat într-o oază de inspirație sau creativitate. Ce emoții îți evocă și cum influențează procesul tău creativ?
MD: Cafea.
Îmi încep diminețile făcând o recapitulare a task-urilor restante, pe care le-am prioritizat în seara precedentă.
Ca scriitor, am adoptat aceeași disciplină.
Cafea, răspunsuri, e-mailuri, redactarea planului, cafea, cercetare, scriere, editare, și o altă cafea în timp ce finalizez aspectele legate de SEO și publicarea.
Trei cești de cafea, în total, plus multă apă rece și proaspătă, și prea multe călătorii grăbite la baie și… apoi încheierea unei zile istovitoare.
5. Cerneală și Intimitate
MD: Hârtie abrazivă fină.
De obicei, expun un subiect în amănunt și apoi îmi șlefuiesc cititorul până când se împlinește, se cizelează, devine una cu lecția însușită și capătă statutul de păstrător al gândurilor mele.
Cum te face să te simți actul de a pune stiloul pe hârtie sau degetele pe tastatură, la un nivel profund personal?
Adesea, găsesc că scrisul meu este o dans profund între mintea mea, inimă și stomac, în timp ce fondul muzical și cadența sa contagioasă, susțin adevărul gol-goluț și raționamentul logic.
6. Armonia Tăcerii
A existat vreun moment în creația ta, când tăcerea a vorbit mai tare decât cuvintele?
Care au fost circumstanțele și cum te-a marcat acea experiență?
MD: Prima dată când am scris despre abuz și prevenirea sinuciderii.
Am făcut-o pentru o prietenă care mi-a mărturisit că se gândea la asta.
În aceeași zi, o altă persoană mi-a mărturisit același lucru.
Lumea parcurgea o perioadă de izolare, de aici, intensitatea și firescul sentimentelor de singurătate.
Am intuit că multă lume, mulți cititori resimțeau aceleași emoții, așa că le-am abordat în scris pentru a-i ajuta să se simtă înțeleși… să știe că nu sunt singuri.
Am fost copleșită de mesajele private și scrisorile de mulțumire din partea cititorilor care au găsit prin intermediul articolului meu, grupuri de susținere și linii telefonice sau de chat pentru prevenirea sinuciderii.
Prin urmare, inițiativa mea a contat și i-a ajutat pe niște necunoscuți.
Mi-am dat seama în acea zi că mulți oameni preferă să rămână în umbră, nu dau like, nu dau inimioare, iar tăcerea este felul lor de a fi.
Cu toate acestea, păstrând protecția anonimatului, ei mă urmăresc, citesc și găsesc alinare în rândurile mele; prin urmare, cuvintele mele ajung și la cei tăcuți.
Așadar avem o responsabilitate față de cititorii noștri, fiindcă aceștia ascultă și procesează mesajele noastre.
Depinde de noi, să le stârnim gânduri bune.
7. Paleta Visurilor
Ce culori domină spectrul tău artistic și cum reprezintă acestea, diferitele fațete ale imaginației tale?
MD: Mov, roșu, negru.
Mov este o culoare regală, legată de tradiții și onoare, de compasiune, considerație și concentrare.
Negru reprezintă autoritatea, conștientizarea și controlul.
Roșu simbolizează disciplină, vigilență și avertisment.
Pune-le pe toate laolaltă și obții un om bun, care oferă scrieri sincere, bine informate și originale, menite delectării cititorilor.
8. Pana Vulnerabilității
Dezvăluie-ne un adevăr și/sau o vulnerabilitate în legătură cu tine.
Cum contribuie actul de a-ți expune gândurile cele mai intime, la identitatea ta artistică?
MD: Trăiesc după un program foarte simplu.
Ceea ce sunt, fac.
Ceea ce văd, spun.
Ceea ce aud…
Ei bine, ai prins ideea.
Când ești atât de sinceră cu toată lumea, e logic să fii la fel de sinceră cu tine însăți.
Probabil, la sfârșitul unei zilei aș nota în jurnal lucruri precum: “Seria A.I. a mers foarte bine astăzi, dar Cicadele nu au obținut aceleași rezultate, fiindcă nimănui nu-i plac insectele.”
Și greșeli pe care le repet, deși le știu prea bine: “Ai petrecut atât de mult timp lucrând la seria A.I. încât ai uitat să te distrezi puțin, oare nu ai învățat nimic din filmul “The Shining”?”
“ Prea multă muncă fără joacă, Face din Maria o vacă săracă. Prea multă muncă fără joacă, Face din Maria o vacă săracă.
Oh, mai degrabă…
“ Prea multă muncă fără joacă, o preface pe Momma într-o fată bărbată și îndârjită și… cam obosită!!!”
De regulă, îmi trebuie ceva timp, ca să-mi pun gândurile pe hârtie, apoi corectez, ajustez aspectele negative și îmbunătățesc aspectele pozitive.
Sunt parțial A.I., sunt sigură de asta, pentru că mereu mă corectez automat pe mine și lumea mea, pentru a funcționa mai bine și pentru a fi mai fericită.
9. Simfonia Umbrelor
Există vreun personaj sau o temă din scrierile tale care încorporează partea întunecată a psihicului tău? Ce ai învățat scriind despre fricile, dorințele sau vibrațiile respective?
MD: Momma Dom este personajul și brandul meu universal.
L-am adoptat în jurul vârstei de 40 de ani, când aveam nevoie să mă regăsesc.
Ea m-a preluat, iar eu am purtat-o prin aventurile interioare profunde care ne-au condus la ceea ce suntem, ceea ce susținem și ceea ce nu vom mai tolera niciodată.
Ea și cu mine ne-am întors din infernul existențial în care ne găseam la acea vreme.
Am învățat să controlez acele stări și, odată cu ele, nevoia de a vedea cele două laturi diferite ale sinelui meu.
De atunci încolo, nu mi-a mai fost teamă să mă descopăr pe mine și dimensiunile creativității mele.
Sunt o ciudată polivalentă și port cu mândrie acest titlu. Momma sunt eu și eu sunt ea, iar umbra spune: “Ea sunt eu.”
Din punct de vedere creativ, nu ne este frică să ne manifestăm în lumea artei și ne lăsăm duși de ea…
De la fotografiile mele cu banane până la poezia mea, am căutat în toate cotloanele pentru a descoperi subiectul și genul potrivit.
În curând, am în vedere, chiar și piese de teatru și scenarii, dar pentru asta va trebui să explorez comedia și să stăpânesc stilul….
Sau… poate ar trebui să scriu o dramă?
10. Ecouri ale șoaptelor din copilărie
Amintește-ți o amintire din copilărie care rezonează cu tine ca scriitor. Cum se manifestă ecourile experiențelor tale timpurii în lucrarea ta de astăzi?
MD: Erma Bombeck, mama mea, avea mereu una dintre cărțile ei pe măsuța de cafea și, ca adult, am fost numită un fel de versiune modernă a ei, în anumite cercuri.
Voiam să scriu adevărul într-un mod umoristic și sincer, fără să mă tem de momentele ce păreau desprinse din “I Love Lucy”.
11. Melodiile Memoriei
Dacă amintirile tale ar fi compuse ca o partitură muzicală, ce instrument ar reprezenta cele mai prețioase amintiri creative?
MD: O harpă… fiindcă este sofisticată, regală și are un vast repertoriu solo.
Cum te influențează melodiile din trecut în procesul creativ?
Muzica mea persistă în timp, rămân modernă dar și nostalgică; doar la capitolul aranjament observ îmbunătățiri.
12. Dansul Scrisului
Dacă stilul tău scriitoricesc ar fi un dans, care ar fi ritmul și tempo-ul?
Cum reflectă cadența propozițiilor tale, bătăile inimii?
MD: Ei bine, totul depinde de cuvintele pe care încerc să le pun laolaltă.
Un tango rapid al diferitelor puncte de vedere este ușor de urmărit, dar de mă prinzi într-una din zilele mai profunde… s-ar putea să ai nevoie de un vals să te încetinească și să te facă să te gândești la pașii pe care îi faci; iar în zilele mele întunecate, lente, s-ar putea să ai nevoie de un Kleenex, deoarece vei fi obligat să dansezi pe ritmul inimii mele, în timp ce sângerez pe pagină.
Picur, picur, pic… pleoșc.
13. Exercițiu de Admirație
Ce scriitori admiri? Care sunt cărțile tale preferate?
MD: Am crescut într-o casă plină de cărți.
Cărți legate în coperți de piele și de țesătură, Readers’ Digest și felurite anuare își aveau locul lor pe rafturile noastre, grupate inteligent, într-un avânt decorativ.
Arătau grozav și erau lucruri pentru oameni mari, pline de cunoștințe, prin urmare perfecte pentru un copil chitit pe șterpeleală și citeală.
Aria scriitorilor mei preferați se întinde de la Whitman la Frost și de la Twain la Shakespeare.
Am aprofundat dicționarul Oxford, iar din cele 26 de volume de enciclopedii în piele neagră și roșie, se prea poate să fi citit 24, în copilărie.
Multe nopți le-am petrecut descifrând explicațiile cuvintelor… trecând de la un paragraf, la altul…
Asta până când am descoperit dreptul constituțional și cărțile universitare rămase de la un vecin care a decedat.
Noroc chior — cărțile se găseau la subsol, iar camera mea era chiar acolo, în acea perioadă.
Crescând, nu am mai citit multă ficțiune, concentrându-mă pe subiecte de non-ficțiune.
Totuși îmi plac J.R. Ward și seria ei de vampiri, Anne Rice, cărțile de tinerețe ale lui Stephen King și toate scrierile lui John Grisham (pe care le citesc și recitesc întotdeauna.)
Revenind la non-ficțiune, am făcut o pasiune pentru Judy Blume și Dr. Suess. Iar pe primul loc este Hunter S. Thompson, către care aspir, ca scriitor.
Desigur… stilul meu sunt eu, Momma, nu m-am lăsat contagiată de jurnalismul Gonzo.
14. O Întrebare Indiscretă
Cu ce autor influent sau figură inspirațională din viață, trecută sau prezentă, ți-ar plăcea cel mai mult să împarți o ceașcă de ceai și o conversație captivantă?
MD: Einstein.
Aș vrea să știu de ce a ales să aibă frizura aia.
Cred că noi doi avem multe în comun.
Și nu mă refer aici (neapărat) la inteligență, ci la vibrația noastră, la esență.
Avem aceeași atitudine față de stil, iar… părul, nu-i de podoabă, ci-i pentru încălzit,/ ca o blăniță pe creier, pentru gândul amorțit.
15. O Poveste în Zece Cuvinte.
MD: Cicadele ies din pământ, continua să se târască, se înmulțesc, se reproduc, mor, copiii dorm, Uroboros.
16. Un Fragment Preferat din Creația Ta
MD: Sunt Momma Dom și îmi plac provocările.
Prefer munca grea și mă zbat să duc orice lucrare la bun sfârșit, căci nu îmi plac victoriile ușoare.
Nu de alta, dar o cale bătută nu te învăță nimic.
17. Date de Contact
Cum poți fi contactată?
MD: momma@themommadom.com
18. Blog/Pagină de Autor/Profil de Social Media
Unde putem citi creațiile tale?
MD: Themommadom.com (Experimentez pretutindeni). În prezent, scriu și mă joc aici.
19. Ce anume ai vrea să transmiți unui editor/scenarist/producător de film sau unui alt scriitor?
MD: Rolul de scriitor implică multă muncă și studiu, dar munca va reflecta investiția.
Eu una mă implic cu toată inima, timpul și abilitățile mele.
Consider că pot evolua doar dacă sunt prezentă și dedicată.
Nu aș face asta, dacă nu aș fi interesată să văd cât de departe pot ajunge.
Momma este o Femeie a Renașterii și poate face totul.
O tonă de creativitate și talent care acceptă disciplina de care are nevoie pentru a evolua.
Critica este un alt instrument de evoluție atunci când toate părțile implicate adoptă o perspectivă obiectivă.
Îmi voi susține munca până când mi se va cere să adopt o altă perspectivă pentru a o evalua.
Comentariile și feedback-ul sunt prioritare, dacă suntem destul de inteligenți să înțelegem că avem nevoie de aportul altora pentru a ajusta scrierile noastre.
Unde pot fi citite creațiile tale în limba engleză?
MD: The Momma Dom
Câteva cuvinte despre scrierile tale.
Nu vei ști niciodată ce-ți va ieși în cale, dar nimic nu te va lua pe nepregătite. Literatură vie.
20. Jarul de pe Urmă
Imaginează-ți că ai ajuns la sfârșitul unui proiect literar.
Cum te simți când scrii ultimele cuvinte?
MD: Mă simt golită de cuvinte.
Simt catharsisul, cu alte cuvinte, extazul ajungerii la esență.
Dar nu mă opresc — revizuiesc textul încă o dată sau de enșpe mii de ori, și, abia apoi, apăs pe butonul “publish”.
Ce va fi, va fi.
Până la urmă, valoarea creației se găsește întotdeauna dincolo de micile imperfecțiuni.
Ei… și abia atunci, după publicare, mă gândesc la viitor, la aventurile ce mă așteaptă, pentru a mă putea desprinde de proiectul cel vechi.
Mulțumesc că mi-ai oferit oportunitatea de a răspunde la aceste întrebări.
Momma Dom s-a distrat grozav gândindu-se la toate aceste lucruri.
Julia Kalman 