Dezvăluind Lumea Enigmatică a lui Adrian I. Anghelescu
Motto: Sursum corda, fetelor!
1. Momentul Acela
Într-o bună zi, ai început să scrii povești. Cum s-a întâmplat mai exact?
AA:Deși sunt foarte departe de Marxism, trebuie să recunosc că nu există un exemplu mai bun de aplicare a principiului acumulării cantitative, care duce, când se depășește pragul critic, la un salt calitativ.
Eugen Barbu (scriitor român al sec XX) spunea că nu poți scrie un roman decât după vârsta de 40 de ani … eu am avut acumulată experiența necesară după 50, timpul necesar și plenitudinea forței creatoare la peste 60, deși ca formă de exprimare nu depășesc ceea ce scriam în liceu.
În concluzie, aveți de ales între adolescentul remarcat de profesoara sa de literatură și pensionarul trecut prin multe și mărunte.
Toate au nevoie însă de un trigger — acela a fost vizita mea în satul natal al lui Levi Strauss din nordul Bavariei …
2. Arta Este Muncă
În ce constă munca ta de scriitor? Care sunt cele mai mari provocări ale prezentului?
AA:Ca totul să pară dezarmant de firesc și la îndemâna oricui, e nevoie în primul rând de o serioasă documentare, asemănătoare muncii de rutină a unei anchete criminale și apoi de o perioadă de gestație, de sublimare a cantității în calitate, proces care se desfășoară la mine în subconștient și se manifestă prin sindromul foii albe de hârtie …
Odată însă pornită (ca o cometă printre stele) redactarea este de neoprit și durează relativ puțin sau foarte puțin.
De ordinul câtorva luni, maximum.
Urmează o reluare a materialului, ca formă și subtilitate, adică o fază pe care eu o echivalez cu șlefuirea unui diamant.
Adică transformarea materiei brute într-un briliant (rezultatul unei prelucrări care-i conferă maximum de strălucire).
În final „opera” pleacă, precum un copil de la casa părintească și e „uitată” la propriu și la figurat.
3. Fără Proiecte, Nu Există Viitor
Care sunt proiectele tale reprezentative? La ce proiecte lucrezi?
AA:Sunt în prima fază de lucru la o continuare a trilogiei Un detectiv foarte particular, avându-l ca protagonist pe același Sergiu Brad … o plină de surprize, ca de obicei, nouă aventură.
De asemenea, fără legătură sau, cine știe, poate că da, cu literatura, un album de fotografii.
4. Aroma Creației
Descrie un miros care te transportă imediat într-o oază de inspirație sau creativitate. Ce emoții îți evocă și cum influențează procesul tău creativ?
AA:Miresmele bazarului oriental în care să se regăsească acel fin amestec de aromă de cafea proaspăt măcinată, scorțișoară și o gamă largă de mirodenii, parfumul copilăriei mele balcanice de pe Podul Mogoșoaiei, de la Operetă, via Capșa și până jos la Turn și Nestor.
5. Cerneală și Intimitate
Din punct de vedere tactil, cum ar trebui să fie instrumentul tău de scris? Cum te face să te simți actul de a pune stiloul pe hârtie sau degetele pe tastatură, la un nivel profund personal?
AA:Scrisul de mână, după cum spuneam într-unul din romanele mele: „are patru caracteristici, între care gestul cu care e scris fiecare semn și care diferă de la o literă
la alta și de la o persoană la alta, având un rol important în formarea unor personalități distincte.
La claviatură gestul e același pentru toate literele și toate persoanele”.
Pentru mine scrisul de mână e o delectare în sine, iar stiloul întotdeauna îmi aduce aminte de oameni dragi.
De câte ori am o idee o aștern mai întâi pe hârtie cu un stilou clasic (uneori chiar la miez de noapte) și abia apoi o introduc în laptop.
6. Armonia Tăcerii
A existat vreun moment în creația ta, când tăcerea a vorbit mai tare decât cuvintele? Care au fost circumstanțele și cum te-a marcat acea experiență?
AA:Dificil de deconspirat în contextul unor intrigi polițiste, dar evident că liniștea dintre respirațiile unui sniper, adică momentul de concentrare anaerobă maximă, când tragerea e iminentă, e o asemenea clipă de liniște semnificativă, care spune mai mult decât orice cuvinte.
De asemenea și dialogurile din priviri ale călugărilor, trăite personal (ultima parte a trilogiei amintite) sunt asemenea momente. Citez:
„…schimburile de priviri deveniseră și mai intense, și mai tăioase, și mai reci, liniștea culoarelor mai adâncă, zidurile mai apăsătoare, părând că-ți lasă din ce în ce mai puțin loc să treci între ele.”
7. Paleta Visurilor
Ce culori domină spectrul tău artistic și cum reprezintă acestea, diferitele fațete ale imaginației tale?
AA:Un secret: nu rețin visele, decât foarte rar, și atunci sunt alb/negru și nu foarte „vizuale” ci mai curând recunosc personajele după vocea lor ca într-o scenă inundată de ceața nopților unui castel hamletian.
Pe scurt viața mea onirică e la pământ, dar tocmai de aceea poate că, în virtutea legii compensației, universul meu literar debordează de imaginație (unii ar numi-o chiar bolnavă sau malefică sau erotică).
În consecință, deși am trecut de mult la fotografia digitală color, în romanele mele am rămas la clasicul alb/negru și infinitatea de nuanțe de gri dintre ele.
În ceața dimineții iubita pare mult mai atrăgătoare. Nu?
8. Pana Vulnerabilității
Dezvăluie-ne un adevăr și/sau o vulnerabilitate în legătură cu tine. Cum contribuie actul de a-ți expune gândurile cele mai intime la identitatea ta artistică?
AA:Sunt efectiv îngrozit în ce măsură, practic fără limite, mi-am dezvăluit intimitatea în scrierile mele.
Uneori mă sperii când recitesc unele pasaje a căror veridicitate e numai de mine știută.
Și în asta constă șansa mea — nimeni nu poate bănui măcar pentru o secundă că e vorba de pura realitate, goală goluță, ca să zic așa.
9. Simfonia Umbrelor
Există vreun personaj sau o temă din scrierile tale care încorporează partea întunecată a psihicului tău? Ce ai învățat scriind despre fricile, dorințele sau vibrațiile respective?
AA:Dacă există? Mai toate personajele au ceva din mine și anume, partea întunecoasă.
”Ficțiunea” îmi permite o defulare inimaginabil de amplă și reală.
Tot ceea ce am îndrăznit să fac, dar nimeni nu mă crede în stare, și tot ceea ce nu pot face din motive social-juridice, o îndrăznesc „sub acoperire” asemenea personajelor mele, demonstrând că nu există oameni și deci nu ar trebui să existe nici personaje „pozitive”.
Ce ridicol obicei artistic acești protagoniști perfecți, cum s-ar dori unii creatori prin intermediul lor.
Eu dimpotrivă m-aș dori mult mai sumbru și o încerc, timid, în ce scriu.
10. Șoapte din Copilărie
Amintește-ți o amintire din copilărie care rezonează cu tine ca scriitor. Cum se manifestă ecourile experiențelor tale timpurii în scrierile tale de astăzi?
AA:Destul de puțin, dar nu deloc.
Totul decurge de acolo, mai ales relațiile din sânul familiei (tata, mama și bunicii), dar și ostilitatea unora și altora pe care mă răzbun prin reușită-n viață și încondeiere literară, întrupându-i în personaje abjecte.
11. Melodiile Memoriei
Dacă amintirile tale ar fi compuse ca o partitură muzicală, ce instrument ar reprezenta cele mai prețioase amintiri creative? Cum te influențează melodiile din trecut în procesul creativ?
AA:După cum s-ar putea lesne deduce din ultima parte a trilogiei, orga este acest instrument magic, mistic aș putea spune.
E vorba de descoperirea „marii muzici”, vorba lui Iosif Sava, în cadrul concertelor de orgă de la Biserica Neagră din Brașov.
Iată din nou un citat semnificativ din mai sus numita trilogie:
„– O muzică dumnezeiască — mi-a spus «bibliotecarul».
– Pentru mine nu e dumnezeiască, e însuși Dumnezeu
…
Privirile li s-au întâlnit, abia acum, și au intrat într-un dialog silențios de astă dată… iar Sergiu a înțeles că nu va avea doar prieteni acolo.”
12. Dansul Scrisului
Dacă stilul tău scriitoricesc ar fi un dans, care ar fi ritmul și tempo-ul? Cum reflectă cadența propozițiilor tale bătăile inimii tale creativ?
AA:Evident „Boleroul lui Ravel” ca muzică și un flamenco pentru dans sau poate un dans oriental lasciv, în unele momente și „Sonata lunii” în altele (cine va citi trilogia va înțelege ce și cum).
Dar per ansamblu revin la al lui Bach „Andante pentru Flaut și Orgă”.
13. Exercițiu de Admirație
Ce scriitori admiri? Care sunt cărțile tale preferate?
AA:Jules Verne-ul și Jack London-ul copilăriei (cu care am început pe la 8 ani), „Solaris” de Stanislav Lem ecranizat de Tarkovsky, „Glasperlenspiel” și „Der Steppenwolf” ale lui Hermann Hesse, „O lume întreagă” și „La nord de noi înșine” de Radu Tudoran (care mi-a dat gustul călătoriilor în exterior și-n interior, asemeni interesului pentru Italia, la citirea lui Stendhal), „Cămașa lui Cristos” al lui Lloyd C. Douglas.
Favorita mea este însă „Fiul risipitor” al aceluiași Radu Tudoran …
De ce?
Pentru că măiestria unui autor este de a putea vedea lucrurile și oamenii din punctul de vedere al unui personaj care nu are nimic în comun cu el sau poate c-ar avea totul în fapt, deși e de alt sex, altă vârstă și trăiește în alt context.
O teleportare spirituală și fizică.
Poate că asta ar fi o definiție potrivită a literaturii ca raport creator-creație.
14. O Întrebare Indiscretă
Cu ce autor influent sau figură inspirațională din viață, trecută sau prezentă, ți-ar plăcea cel mai mult să împarți o ceașcă de ceai și o conversație captivantă?
AA:Pffff. Aici m-ai surprins. Nu, nu e Nicolae Ceaușescu, deși … Mă gândesc la Immanuel Kant.
15. O Poveste în Zece Cuvinte
AA:A fost odată o viață de om — o lume întreagă.
16. Un Fragment Preferat din Creația Ta
AA:E greu de răspuns la întrebarea „Ce copil iubești mai mult?” … Hai să încercăm, totuși (asta pentru tine și numai pentru tine):
„În ce mă privește, conștiința mi-e împăcată pentru că n-am făcut rău în jurul meu.
Și asta nu pentru că nu e bine să nu ai credință-n Dumnezeu și frică de El, ci pentru că e inuman să nu ai niciun Dumnezeu.
De aceea am să fiu liniștit și fără de teamă, iar toate cele bune și gustoase, MIE, îmi vor tihni.
Nu suntem singurii, dar am fost primii, care au înțeles cât de mare e forța spiritului.
Nu arme, nu bogății — o Carte.”
17. Date de Contact
Cum poți fi contactat?
AA: Pe Facebook.
18. Blog/Pagină de Autor/Profil de Social Media
AA: Profilul Personal de Social Media: Facebook.
De unde putem cumpăra cărțile tale?
AA: Oamenii Aceia, de Adrian Anghelescu poate fi achiziționată în limba în română, dând click aici: Editura Creator.
Un Detectiv Foarte Particular, de Adrian Anghelescu poate fi cumpărată în limba română, dând click pe link-urile de mai jos:
Editura Coresi, Coresi Publishing House, Librăria Poiana Minunată, Librăria Constelații, Cărți pentru DiasporaUn detectiv foarte particular — Librăria Constelații (coresi.ro)
Fizic de la ”Librăria Mihai Eminescu”, din București sau la sediul editurii: str. Vasile Lascăr, nr. 5 — Coresi.
19. Ce anume ai vrea să transmiți unui alt scriitor/editor/scenarist/producător de film?
Cărțile mele vor fi disponibile în curând, în limba engleză. Sunt pregătit să colaborez la un proiect literar comun. Contactați-mă.
Prezintă-i scrierile tale, în câteva cuvinte.
Scrierile mele sunt concepute a fi foarte sintetice și în același timp multi-layer.
„Oamenii aceia” prezintă o biografie, abia romanțată, a creatorului blue-jeans (condițiile de trai din Bavaria și cucerirea vestului american) în paralel cu o imaginată ultimă înhumare în satul său natal din Franconia (nordul Bavariei), prilej de a prezenta situația din Germania anului 1938.
Trilogia „Un detectiv foarte particular” prezintă aventurile polițiste ale protagonistului Sergiu Oren, dar a rezuma acțiunea ar dezvălui mult prea multe.
Partea Întâi — „Un Amant ca-n Filme sau Geometria Paralelelor Concurente” este inspirată de un fapt divers — dispariția pe mare a unui medic francez cu soția și cei doi copii, prilej pentru Sergiu de a cutreiera Europa, inclusiv Sicilia și Vaticanul și a-și întregi palmaresul erotic, sub influența jurnalului foarte incitant lăsat de soția numitului medic. Finalul este imposibil de prevăzut, aș spune chiar traumatic.
Partea a Doua — „Arta Sărutului sau Mica Rusie Verde” conține o tramă polițistă dar este în principal un roman de anticipație, a cărei acțiune se petrece într-un stat în care s-a instaurat o dictatură ecologică, primul stat „verde” din lume — o tipică exploatare a unei ideologii corecte pe hârtie în vederea unui regim totalitar).
Partea a Treia — „Arta Perfecțiunii sau Macabra Treime și Zidurile cu Umbre de Sânge” este un thriller clasic, care se desfășoară pe marginea a trei crime comise într-o mânăstire). Răsturnări de situație și călătorii spațio-temporale așteaptă cititorul și aici.
20. Jarul de pe Urmă
Imaginează-ți că ai ajuns la sfârșitul unui proiect literar. Cum te simți când scrii ultimele cuvinte?
Pe de o parte este o încununare a eforturilor depuse, care-ți induce o senzație de împlinire, dar, pe de alta, ești ca un părinte care, deși dorește copilului său să fie independent și la casa lui, e devastat de despărțirea de acesta.
Join Our Publication, Share Your Voice, and Promote Your Brand on Medium and WordPress.
Please, follow us, read, publish, clap, engage, and stay tuned for the next story! Click here: New Literary Society.
But, most importantly, a profound thank you to each one of you. Your unwavering support has been invaluable.
Julia Kalman 