Hei! Numele meu este Julia Kalman și conduc acest blog.

M-am născut în centrul Bucureștiului, dar în prezent, locuiesc în Orașul Fericirii. S-ar putea să mă cunoști din publicații precum Anti-Memoriile unei muze, Cartea Dragostei și a Bârfei și Minciuni in Flux Liber. Pe unele, le poți cumpăra de pe Amazon, în limba engleză, pe altele, în limba română, tot de pe internet, sau din librării. Scriu și traduc cărți pentru a trăi. Multe dintre traduceri se află tot pe Amazon. De pildă, romanele Născuți în Întuneric, Nu Plânge, Frate și ADAGIO de Nan Constantin Ilie.

Sunt membru al Non-Fiction Authors Association, Gold River, CA și voluntar la Translators without Borders.

De obicei, scriu pentru a inspira oamenii să mențină o perspectivă pozitivă, să fie adaptabili și să se schimbe.

Sunt mereu pe fugă, iar greșelile sunt inerente. De aceea, te rog să le treci cu vederea și să le păstrezi pentru tine.

Și îmi plac provocările și proiectele noi. Adevărata mea pasiune constă în decodarea textelor, subtextelor și a personajelor. Această emoție motivează și inspiră munca mea de traducere literară din engleză în germană, română, italiană și nu numai. Îmi place să pot împărtăși povești cu oameni din întreaga lume și cred cu fermitate că literatura ar trebui să fie accesibilă tuturor. Prin urmare, mă străduiesc să produc traduceri care să surprindă esența.

De asemenea, sunt fascinată de ideile inefabile aflate la intersecția artelor și științelor. Alături de dragoste, explorarea artelor este o modalitate excelentă de a te exprima și de a te conecta cu ceilalți.

În timpul liber, după ce (nu) am îndeplinit toate obligațiile profesionale și familiale, între exerciții și audiții, lucrez la noul meu proiect de roman. Am scris mai multe pagini, dar încă nu îmi este clar dacă este despre pandemia de COVID-19, despre salvarea unei vieți sau a mai multora, despre recesiune, despre Prințul William, sau Sebastian Vettel, dar este despre artă, despre revenirea la viață și despre cum mi-am frânt al doilea umăr…